Povestea cerbului argintiu.

La margine de codru inverzit
Cand iese luna sa vegheze
O tabara de vanatori a rasarit
Pe regele padurii vor ca sa-l vaneze.


In noaptea linistita se aude
Cutite ascutite cum se pregatesc
Din sticlele de vin ei tot cinstesc
Pe cerbul argintiu padurea il ascunde.


Timpul se scurge,noapte pleaca lent
Si loc ii face soarelui si diminetii.
Pornesc gonacii cautand atent
Indicii care duc spre elixirul vietii.


El iese fara griji din vizuina
Semet o ultima privire ii arunca
Dintr-o clipire caprioare-i da porunca
Pe fiul lor departe sa il duca.


Si mandru de coroana lui porneste
Intoarce capul si priveste
Regatul si lui Dumnezeu ii multumeste
Din coltu ochiului o lacrima ii izvoraste.


Band apa rece aude-o creanga cum trosneste
E vanatorul care pusca-s potriveste
Iar glontul nemilos nu-l ocoleste
In inima viteaza se opreste.


Degeaba incearca el sa fuga
E prea tarziu,dar nu se lasa
Spre cer arunca repede o ruga
Trimisul mortii departe sa il duca.



Nu are altceva in minte!
O singura dorinta-l tine-n viata
Imaginea cu ciuta lui si iedul are-n fata
Si pentru ei se roag-acum la cele sfinte.


Si simte cum se scurge ultima putere
Pe iarba umeda picioarele il lasa
O ultima privire arunca catre casa
Si cade slobozind de durere.


Se lasa o liniste ca de mormant
Iar din padurea falnica s-a dus o viata
Si azi povestea regelui cu inima semeata
Este purtata in neand pe-o aripa de vant.

Rugaciune!!

Cu ochi-n lacrimi plini de disperare
Privim acuma Doamne catre tine
De ce e oare viata asa de cruda
Transforma orice vis intr-o naluca.


De ce nu mai raspunzi la rugaminti?
De ce raman copii fara parinti?
Iar mamele raman cu ochii goi
Arunca doamne cu speranta si in noi.


Alunga norii negri cu un vant
Intinde mana sfanta pe pamant
Cu bunatate ne zambeste si in gand
In inima ne vei vedea razand.


Fa tot pamantul sa-nverzeasca
Copacii iar sa infloreasca
Iar pe campii sa vezi iar alergand
Iedutii si copii fericiti razand.


Izvoare limpezi sa ne-astepte
Cu apa clara,apa sfanta
Si sa simtim ca ai facut iar o minune
Ca Ti-ai intors iar fata catre lume.

Decembrie

Te uita cum ninge-n decembrie

O muzica suava se aude

Sint ingeri ce canta la harpa

Sageti de iubire arunca.

Priveste cum ninge-n decembrie

Covor alb de nea se asterne

Sant fugii din aripi de ingeri

Sant pure petale de iris.

Si uite-n camin arde focul!

Cu flacara lui te atrage

Hai vino si tu mai aproape

Incepe povestea si jocul.

In colt de casa sta bradul

Peteala si luminile-aprinse

Iar jos pe covor stau cadouri

Dorinte si vise aprinse.

O poveste trista de iubire....

Te-am pierdut si imi este greu

Unde esti ingerul meu?

Si lacrima tot cade iar

Mai lasat sa sufar dar...

Sufletul mi-e greu si pustiu,

De ce e iubirea asa de grea nu stiu

Si inima se frige

Si focul dragostei se stinge.

E ciata-n ochii lacrimati

Atatia ani nenumarati

Acea iubire moare...

Si tu te pierzi in zare

Mie dor de tine tare rau

Si timpul trece tot mai greu

Si-aud numai tacerea

Si in suflet doar durerea.

Caldura sufletului tau

Deja nu ma mai incalzeste,

Fiorul se topeste,

Incet,incet ma sting si eu

E greu sa crezi ca totul moare

Si tare inima ma doare

Si tot ce a fost s-a spulberat

Eu te pierd usor dar sa stii ca nu te-am uitat.

Nu am crezut in iubirea ta

Acum simt ce-i despartirea

Eu nimic nu mai pot face

Si timpul nu se mai poate intoarce.

Poezie in memoria bunicii mele ACHELARITEI FLORICA!!

Aceasta poezie este in memoria bunicii mele pe care cu parere de rau nu am avut ocazia sa o cunosc.Dar stiu ca de acolo din rai cand o raza de soare imi mangaie crestetul este defapt mangaierea ei cea dulce.Te iubesc bunico oriunde ai fi!!

(Andreea,Sanda,Oana)

Mama...

Ce dulce suna acest cuvant

As vrea din suflet sa-l mai spun

Mi-e dor de tine,ai plecat

Uitandu-ti dorul departat

In disperate suflete ramasa

Si in slugarnice priviri plecate.

INTOARCETE!De ai putea

Ne-ai lua durerea si ne-ai alina

Ai rasufla asupra noastra

Cuprinsi am fi de a ta fiint

Si am scapa pe veci de umilinta.

Intinde mana peste-al nostru crestet

Sa plangi cu stropi de ploaie rece

Sa uiti tu scumpa mama

Sa uiti etern de langa noi sa pleci.

Toamna

Cu ochii mari albastri de copil

Privesc la toamna timpurie

Duc doru pasarilor ce cantau in tril

Acuma zaresc doar frunza aurie.

Pasesc timid pe-aleea ruginita

Copacii pling cu lacrimi furibunde

Se tinguie doar ploaia cu vocea ragusita

Privesc la casele cu geamuri aburite.

Cat de frumoasa este toamna

Ce farmec are chiar dumnezeiesc

Pasind prin frunze ma cuprinde teama

Si imi dau seama ce mult o iubesc.

Carnavalul

In padurea luminata

E petrecere curata

Gazda este pitpalacul

Care-a incurcat copacul

Si-acum sriga-n gura mare:

Unde-i casa noastra oare?

Invitata-i si o gaita

Ce-i gatita drept paiata.

Pupaza cu creasta mare

Vrea sa zic-o ghicitoare

Randunica eleganta

In frac negru cu alb brodata

In cuib sta si tot jeleste

Palaria nu-si gaseste.

Veverita cea roscata

C-o aluna-i mai bogata

Si la toti le povesteste

Locul unde le gaseste

Numai cucul singurel

Sta pitit pe-un stejarel

Si timid spre toti priveste

Carnavalul urmareste.

Si-uite asa toata suflarea

Dau petrecerea ce-a mare

Adunandu-se deodata

In padurea luminata.

Bunica

Privesc cu ochii mintii si vreau sa-mi amintesc,

Ca intr-un film alb-negru imagini derulez,

Vad casa batraneasca si-n prag e ea...asteapta

Nepotii ca sa-i vina-n vacanta mult visata.

Cu fata-mbatranita cu ochii mari zglobii

Din pragul casei sale pe ulita priveste,

Grabindu-se spre poarta o lacrima isi sterge

Strigand cu bucurie,copii si-i primeste.

Parfum de cozonac,de joaca,de iubire

Se-mprastie in aerul din curtea casei tale

Ca un palat imi pare,din turn ii cad petale,

Bunica-i ziua buna plina de daruire.

Tabloul vietii

Culori cazute pe o panza veche

Expus tablou in galeria vietii

Reda in el arta straveche

Izvor bogat in galeria vietii.

Pictor e Dumnezeu ce stie tot

Iar eu ii sint discipol pe pamant

Cu glas de ciocarlie eu ii cint

Si daruiesc si eu culori asa cum pot.

Palete de culori sint peste tot

Un fluture in parul unei fete

Ce mai pastreaza inca

Dulceata primului sarut pe plete.

Privesc acest tablou in rame albastre

Petale de fericire le culeg,

Un curcubeu coboara printre astre

Si ce-i mai bun din viata eu aleg.

Iubirea in ochi de copil

Ce e iubirea vazuta din ochi de copil?

Eu pot sa-ti spun caci o traiesc

E zambetul si bucuria mamei ce-o iubesc

Sint ochii mari si limpezi de copil.

E somnul dulce strajit de ingeri

Pe perna raiului cu vise dulci,

Si sarutari dumnezeiesti,atingeri,

Si vise care numai tu le duci.

Cobor incet pe trepte nestiute

Pe-un drum gasit doar de-un copil,

In sunete de harpa amortite

Asta-i iubirea vazuta cu ochi de copil.

Copilul marii

Sub cerul lung albastru,in zarea luminata

Un albatros anunta bucuros

Ca-n apa marii,in apa dantelata

S-a mai nascut o stea,

Copil al apei,cu parul blond si zambet luminos.

Priveste-ti mama pruncul,venit din alta lume

Sobor de ingeri puri ti l-au adus in dar,

In sunete de harpa adus din rai anume,

Durerea sa-ti alunge caci are acest har.

Poveste

Pe-un drum ingust si parasit
Ce duce spre padurea fermecata
Pe unde nimeni nici-odata n-a pasit
Venea un print cu mintea tulburata.

Pe calul sau cel alb si bland
Paseste in padurea-ntunecata
Printre copaci vezi umbre alergand
Pe fiul de imparat incearca sa-l atraga.

Si-njurul lui cu toate se arunca
Fecioare despletite-n joc nebun
Privirea lor de foc nu-i lucru bun
Ca la un zeu ofranda vor s-aduc.

De-odata totul se opreste
Ca intr-o vraja rupta de destin
Ca dintr-un vis urat el se trezeste
Doar el si calul alb mai sunt pe drum.

Sa fie zanele de vina?
Se-ntreaba printul uluit.
Asteapta zorile sa vina
Mergand cu murgul alb pe drumul prafuit