Cu ochii mari albastri de copil
Privesc la toamna timpurie
Duc doru pasarilor ce cantau in tril
Acuma zaresc doar frunza aurie.
Pasesc timid pe-aleea ruginita
Copacii pling cu lacrimi furibunde
Se tinguie doar ploaia cu vocea ragusita
Privesc la casele cu geamuri aburite.
Cat de frumoasa este toamna
Ce farmec are chiar dumnezeiesc
Pasind prin frunze ma cuprinde teama
Si imi dau seama ce mult o iubesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu