18 noiembrie 2009

Poezie in memoria bunicii mele ACHELARITEI FLORICA!!


Aceasta poezie este in memoria bunicii mele pe care cu parere de rau nu am avut ocazia sa o cunosc.Dar stiu ca de acolo din rai cand o raza de soare imi mangaie crestetul este defapt mangaierea ei cea dulce.Te iubesc bunico oriunde ai fi!!


(Andreea,Sanda,Oana)

Mama...

Ce dulce suna acest cuvant
As vrea din suflet sa-l mai spun
Mi-e dor de tine,ai plecat
Uitandu-ti dorul departat
In disperate suflete ramasa
Si in slugarnice priviri plecate.

INTOARCETE!De ai putea
Ne-ai lua durerea si ne-ai alina
Ai rasufla asupra noastra
Cuprinsi am fi de a ta fiint
Si am scapa pe veci de umilinta.

Intinde mana peste-al nostru crestet
Sa plangi cu stropi de ploaie rece
Sa uiti tu scumpa mama
Sa uiti etern de langa noi sa pleci.

Toamna





Cu ochii mari albastri de copil
Privesc la toamna timpurie
Duc doru pasarilor ce cantau in tril
Acuma zaresc doar frunza aurie.

Pasesc timid pe-aleea ruginita
Copacii pling cu lacrimi furibunde
Se tinguie doar ploaia cu vocea ragusita
Privesc la casele cu geamuri aburite.

Cat de frumoasa este toamna
Ce farmec are chiar dumnezeiesc
Pasind prin frunze ma cuprinde teama
Si imi dau seama ce mult o iubesc.

Carnavalul



In padurea luminata
E petrecere curata
Gazda este pitpalacul
Care-a incurcat copacul
Si-acum sriga-n gura mare:
Unde-i casa noastra oare?
Invitata-i si o gaita
Ce-i gatita drept paiata.
Pupaza cu creasta mare
Vrea sa zic-o ghicitoare
Randunica eleganta
In frac negru cu alb brodata
In cuib sta si tot jeleste
Palaria nu-si gaseste.
Veverita cea roscata
C-o aluna-i mai bogata
Si la toti le povesteste
Locul unde le gaseste
Numai cucul singurel
Sta pitit pe-un stejarel
Si timid spre toti priveste
Carnavalul urmareste.
Si-uite asa toata suflarea
Dau petrecerea ce-a mare
Adunandu-se deodata
In padurea luminata.

Bunica

Privesc cu ochii mintii si vreau sa-mi amintesc,
Ca intr-un film alb-negru imagini derulez,
Vad casa batraneasca si-n prag e ea...asteapta
Nepotii ca sa-i vina-n vacanta mult visata.

Cu fata-mbatranita cu ochii mari zglobii
Din pragul casei sale pe ulita priveste,
Grabindu-se spre poarta o lacrima isi sterge
Strigand cu bucurie,copii si-i primeste.

Parfum de cozonac,de joaca,de iubire
Se-mprastie in aerul din curtea casei tale
Ca un palat imi pare,din turn ii cad petale,
Bunica-i ziua buna plina de daruire.

Tabloul vietii

Culori cazute pe o panza veche
Expus tablou in galeria vietii
Reda in el arta straveche
Izvor bogat in galeria vietii.

Pictor e Dumnezeu ce stie tot
Iar eu ii sint discipol pe pamant
Cu glas de ciocarlie eu ii cint
Si daruiesc si eu culori asa cum pot.

Palete de culori sint peste tot
Un fluture in parul unei fete
Ce mai pastreaza inca
Dulceata primului sarut pe plete.

Privesc acest tablou in rame albastre
Petale de fericire le culeg,
Un curcubeu coboara printre astre
Si ce-i mai bun din viata eu aleg.

Iubirea in ochi de copil

Ce e iubirea vazuta din ochi de copil?
Eu pot sa-ti spun caci o traiesc
E zambetul si bucuria mamei ce-o iubesc
Sint ochii mari si limpezi de copil.

E somnul dulce strajit de ingeri
Pe perna raiului cu vise dulci,
Si sarutari dumnezeiesti,atingeri,
Si vise care numai tu le duci.

Cobor incet pe trepte nestiute
Pe-un drum gasit doar de-un copil,
In sunete de harpa amortite
Asta-i iubirea vazuta cu ochi de copil.

Copilul marii

Sub cerul lung albastru,in zarea luminata
Un albatros anunta bucuros
Ca-n apa marii,in apa dantelata
S-a mai nascut o stea,
Copil al apei,cu parul blond si zambet luminos.

Priveste-ti mama pruncul,venit din alta lume
Sobor de ingeri puri ti l-au adus in dar,
In sunete de harpa adus din rai anume,
Durerea sa-ti alunge caci are acest har.

Poveste

Pe-un drum ingust si parasit
Ce duce spre padurea fermecata
Pe unde nimeni nici-odata n-a pasit
Venea un print cu mintea tulburata.

Pe calul sau cel alb si bland
Paseste in padurea-ntunecata
Printre copaci vezi umbre alergand
Pe fiul de imparat incearca sa-l atraga.

Si-njurul lui cu toate se arunca
Fecioare despletite-n joc nebun
Privirea lor de foc nu-i lucru bun
Ca la un zeu ofranda vor s-aduc.

De-odata totul se opreste
Ca intr-o vraja rupta de destin
Ca dintr-un vis urat el se trezeste
Doar el si calul alb mai sunt pe drum.

Sa fie zanele de vina?
Se-ntreaba printul uluit.
Asteapta zorile sa vina
Mergand cu murgul alb pe drumul prafuit