19 martie 2011

Nedumerire

Nu înţeleg?
Nu ştiu ce vrei?
Mă vrei păpuşa din vitrină
Care zâmbeşte fără nici o vină?
Cum să pricepi?
Am viaţa mea
Sânt tânără vreau să profit de ea
Vreau să dansez, să cânt şi să visez
Să mă îndrăgostesc şi să zâmbesc
Cum ai uitat?? chiar tu îmi povesteai.
Că erai tânără şi că iubeai
Să faci aceleaşi lucruri ca şi mine
Iar azi îmi zici că nu e bine?
Eu înţeleg că-mi vrei doar bine
Te rog să te gândeşti un pic la mine
Nu pot trăi ca într-un glob de sticlă,
Pentru că ţie îţi este mereu frică.
Hai lasă-mă...nu ezita
Vreau să învăţ pe pielea mea.
În suflet curajul adună
Rămâii doar mama şi prietena mea bună...

Trăiri de primăvară

A înviat natura
Cu iz de primăvară
În zâmbet de albine
Şi sunet de vioară.

Copacii prind culoare
Cu haine noi se-mbrac
Iar vântul blând aduce
Parfum de liliac.

Şi sufletul renaşte
După o iarnă grea
Venirea primăverii
Trezeşte dragostea.

Şi fiecare clipă
Te face să zâmbeşti
În aer te ridică
Când te îndrăgosteşti.

Destinul unui ţurţure de gheaţă

Odată într-o iarnă la colţul unei case
Din picături de apă scurse
Un ţurţuraş de gheaţă s-a născut
Aşa poveste nu aţi mai văzut.

Cu cât era mai ger mai mult creştea
Şi-n jurul lui sporea invidia
Doar el simţea în piept
Cum bate-o inimă încet.

Ba chiar s-a şi îndrăgostit
De-o figurină cu chipul vopsit
Ce aruncată-n colţ de geam stătea
Orice dar numai ţurţure nu se mai simţea.

Şi a iubit în taină iarna-ntreagă
În pieptul rece inima de gheaţă stă să spargă
Şi se topea de dragul ei zi după zi
Iar noaptea-i dăruia steluţe mii şi mii.

Până-ntr-o zi când a realizat
Că ce simţea el pentru ea e în zadar
Dezamăgit s-a aruncat
În faţa ei chiar pe trotuar.

Acum povestea are şi morală
În dragoste alegi calea uşoară
Ce n-a ştiut sărmanul ţurţurel
Sunt oameni cu inima mai rece decât el.

Sentimente

Se tânguie pădurea
Cu lacrimi ruginii
Se tânguie şi zarea
Cu lacrimi albăstrii.

Şi ploaia care cade
Adună strop cu strop
Mare de sentimente
În suflet un potop.

Se umple de lumină
Pământul când apari
Hai...tine-mă de mână
Fii colţul meu de rai.

Vrăjitoarea cotoşmană

În vremea când erau copii
Ne povestea bunica noastră
O întâmplare plină de peripeţii
Ce nouă ne părea adevărată.


Cum că în timpuri dedemult
Pisica noastră cotoşmană
Era o vrăjitoare de temut
Te speriai doar când îi vedeai blana.


Era vicleană, rea, era o fiară
Şi nu scăpa nimic din a ei ghiară
Fugeau din calea ei si boboceii
Nu mai vorbesc de bieţii şoricei.


Toţi îi ştiau de frică
Găina leşina când auzea "pisică"
Pâna-ntr-o zi când a sosit în curte printre ei
Cel mai temut duşman: GRIVEI.


Şi a luat-o el la zmotoceală
Că mieuna draga de ea cerând pomană
Şi a ieşit din luptă cu pielea pe baţ
Cu coada ruptă şi fără mustăţi.


Acum Grivei că a ieşit învingător
Are locul cel bun lângă cuptor
Iar "fioroasa" cotoşmană
Doarme afară pe-un cojoc de blană.

Omul de zăpadă

În fundul curţii lâng-un nuc golaş
Lângă o cuşcă goală unde-a stat un iepuraş
Stă trist, uitat fără să vadă
Uitat de toţi, cândva frumos om de zăpadă.

Acum trei luni sta mândru în orgradă
În jurul lui era numai zăpadă
Privea cu ochii negri de tăciune
Fularu-njurul gâtului ce bine-i vine.

Pe cap avea găleata, ce-i venea chiar bine
Era împrumutată de la câine
Iar mătura drept mână, mititica
Ce mult a căutat-o mama şi bunica.

Credea că va trăi cât zece
Dar n-a stiut că timpul trece
Şi a văzut bietul de el
Cum se îmbracă-n floare micul copăcel.

Şi fiecare rază de la soare
Îi pune pe obraz bobiţe de sudoare
Din marele om de zăpadă ce-a fost
Acum bunica strânge apa de pe jos.

Petrecerea lui Nicolas

Din camera cu jucării
Din lumea plină de poveşti
Un ursuleţ cântând la un pian
Anuntă ziua unui băietan.

Un iepuraş aşează mesele
Ariciul scrie invitaţiile
Găina şi cu gâsca duc în cioc
Ingrediente ca să faca-un tort.

Pe scenă-i mare repetiţie
Se pregătesc de audiţie
Primarul cuc anunţă-n portavoce
Da startul pentru o petrecere.

Orchestra cânta-acum de zor
Pe ring perechile dansează cu mult spor
Bursucul cântă clar la contrabas
E ziua unui prinţ pe nume Nicolas.

Eram şi eu acolo printre ei
Printre mulţimea de fetiţe şi de băieţei
Deşi nu te cunosc decât din poze sânt datoare
Să îţi prezint şi a mea urare.

Tu să creşti mare, sănătos, voinic
În viaţă să n-ai frică de nimic
Să fii la fel ca toţi ceilalţi copii
Iar mamei să-i aduci doar bucurii.

În jurul lumii să călătoreşti
Pe calul alb şi mare din poveşti
Şi când ai să te-ntorci-napoi
Să vii în vizită şi pe la noi.

Eminesciană

"Cobori în jos luceafăr blând"
"Alunecând pe-o rază"
Pe-aleea cu teii bătrâni
Păşea şi Eminescu.

De loc din mândrul Ipoteşti
Cu "Lacul" plini de nuferi
Ţinut frumos plin de poveşti
Unde n-ai cum să suferi.

"Un singur dor" el mai avea
"Dorinţa" numai una
"Fiind băiet păduri cutreiera"
"În framăt blând de codru".

"Iubind în taină" el era
Un înger stând de pază
"La steaua" sta şi se uita
Cum cobora pe-o rază.

"Călin" retras în lumea lui
Prins de "Singurătate"
A scris "Povestea teiului"
Şi câte multe alte.

"Atât de fraged" ca un fir
"Iubind în taină" viaţa
"Prin nopţi tăcute" cu miros de trandafir
Nu şi-a pierdut "Speranţa".

"Afară-i toamnă" şi urât
E timp de "Despărţire"
"Numai poetul" ne vrăjeşte cu un cânt
Plin de "Melancolie".

Cultură

"Pe lângă plopii fără soţ"
A stat şi Eminescu
Şi asculta cum îi cânta
Duios George Enescu.

Prieten bun îl însoţea
Învăţătorul Creangă
Ce cu peniţa magică voia
Pe ucenicii basmelor să îi atragă.

Şi însăşi Sadoveanu ne cheama
Să mergem la plimbare
În poieniţa plină de povesti
Unde Lizuca a crescut mare.

Şi am văzut "Carul cu boi"
Pe drumul lung de ţară
Chiar Grigorescu îl mâna pe lângă noi
Pe timp trecut de seară.

Brâncuşi ne-ndeamnă să ne aşezăm
Lângă coloana liniştiti să medităm
Sub poarta fericirii să ne sărutăm
Tăcerea de la masa liniştii să ascultăm.

Ca Porumbescu şi G.Enescu
Care zâmbeau în sunet de vioară
La fel şi Labiş şi Stănescu şi Arghezi
Cântau iubirea pentru viaţă-n versuri.

Poveşti istorice de mii de ani
Cu domnitori, boieri şi cu sărmani
Ţărani conduşi de Horia, Cloşca şi Crişan
Care luau de la bogat şi da la cel sărman.

Nimic pe lume nu era mai sfânt
Decât dreptatea pe pământ
Aşa cum Ţepeş o făcea
Şi ţara nici un hoţ nu mai avea.

O lume minunată ne-n conjoară
Palete de culori şi sunete de vioară
Pictură, muzică, istorie şi poezie
Ne umple sufletul de bucurie.

E vremea colindelor

E vremea colindelor
Şi-n sobă arde focul
Miros aroma pâinii din cuptor
Şi văd cum se porneşte jocul.

În colţ de casă aşezat
Cuminte-aşteaptă pomul
Cu luminiţe şi peteală îmbrăcat
Ca într-un basm ce îl deşiră lin fuiorul.

La uşă stau colindători
Aşteaptă să ne ure
Să ne ureze "La mulţi ani!!"
Cu multă bucurie.

La masa mare să ne aşezăm
Ca-n timpuri dedemult
Apoi sub crenguţe de brad
Colinde s-ascultăm.

Vise

Taci...şi ascultă marea
Întindere albastră
Parcă este o fereastră
De unde începe lumea.

Simte şi tu mireasma
A valurilor cântec
Ascultă şi dansează
O lume de poveşti visează.

Uite...nisipul frige
Picioarele-ţi atinge
Căldura lui pătrunde
Tot corpul să-ţi inunde.

Din zare vin corăbii
Piraţi în mâini cu săbii
Fantome plutitoare
Poveşti nemuritoare.

Sirene care cântă
Legate de catarg
În apa cea adâncă
Pe oameni îi atrag.

Aşează-te pe plajă
Cuprins încet de vrajă
Şi la lumina stelelor târzii
Visează...ca atunci când noi eram copii.