În fundul curţii lâng-un nuc golaş
Lângă o cuşcă goală unde-a stat un iepuraş
Stă trist, uitat fără să vadă
Uitat de toţi, cândva frumos om de zăpadă.
Acum trei luni sta mândru în orgradă
În jurul lui era numai zăpadă
Privea cu ochii negri de tăciune
Fularu-njurul gâtului ce bine-i vine.
Pe cap avea găleata, ce-i venea chiar bine
Era împrumutată de la câine
Iar mătura drept mână, mititica
Ce mult a căutat-o mama şi bunica.
Credea că va trăi cât zece
Dar n-a stiut că timpul trece
Şi a văzut bietul de el
Cum se îmbracă-n floare micul copăcel.
Şi fiecare rază de la soare
Îi pune pe obraz bobiţe de sudoare
Din marele om de zăpadă ce-a fost
Acum bunica strânge apa de pe jos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu