Destinul unui ţurţure de gheaţă

Odată într-o iarnă la colţul unei case
Din picături de apă scurse
Un ţurţuraş de gheaţă s-a născut
Aşa poveste nu aţi mai văzut.

Cu cât era mai ger mai mult creştea
Şi-n jurul lui sporea invidia
Doar el simţea în piept
Cum bate-o inimă încet.

Ba chiar s-a şi îndrăgostit
De-o figurină cu chipul vopsit
Ce aruncată-n colţ de geam stătea
Orice dar numai ţurţure nu se mai simţea.

Şi a iubit în taină iarna-ntreagă
În pieptul rece inima de gheaţă stă să spargă
Şi se topea de dragul ei zi după zi
Iar noaptea-i dăruia steluţe mii şi mii.

Până-ntr-o zi când a realizat
Că ce simţea el pentru ea e în zadar
Dezamăgit s-a aruncat
În faţa ei chiar pe trotuar.

Acum povestea are şi morală
În dragoste alegi calea uşoară
Ce n-a ştiut sărmanul ţurţurel
Sunt oameni cu inima mai rece decât el.