Nebuna

O vad mereu in coltul strazii sta tacuta
In brate tine-o cirpa,o papusa sluta
Cu parul alb si despletit
Cu haine rupte si-o poveste trista cum nu s-a auzit

Cindva era frumoasa,ca o zina
Zimbea,iubea.avea inima buna
Si viata-a rasplatito pe deplin
Traia doar pentru ea si-al ei copil.

Si nu avea nici un pacat
Intotdeauna ochii la icoane ia plecat
Nu se-astepta ca Dumnezeu
Sa o loveasca asa de rau.

Cind dimineata s-a trezit
Si copilasul viu nu si-a gasit
Degeaba a strigat,a blestemat
Si iute spre biserica din sat a alergat.

Si s-a rugat la Maica sfinta
Odorul inapoi ca sa-i aduca
Stia ca mama-a fost si ea
Sa faca o minune astepta .

Cu ochii-n lacrimi striga de durere
Ar fi platit orice,chiar si-o avere
Ar fi mutat din loc si muntii grei
Ar fi platit chiar si cu viata ei.

E prea tirziu caci toate erau mute
Locu-i pustiu nu-i nimeni s-o asculte
Cu mintile pierdute pleaca-n graba
Stringind la piept copilul moale fara vlaga .

O vad si azi in coltul ei de strada
Cu ochii rataciti si fata alba
Priveste speriata pentr-o clipa
Zimbeste apoi cu drag copilului de cirpa.

Asa-am aflat si eu povestea ei
De la bunici si strabunici mei
Ospun la rindul meu nepotilor
Si ei la timpul lor s-o zica tuturor.