Cindva cu blana stralucind
Pasea semet potecile padurii
Si nimeni nu-ndraznea ca sa-l infrunte
Pe inorogul alb ,minune a naturii.
Ieri tinar murg fara prihana
Cu lumea-ngenuncheata la copite
Azi cal batrin aproape fara blana
Cu cornul rupt si orb si fara pinteni.
Legenda ieri,cazut azi in uitare
In timpuri noi ,nu-i de mirare
Avind prieteni in trecut ce stau sa il asculte
La batrinete oare cine il ajuta.
La cine oare sa mai strige?
Cui sa mai ceara socoteala ?
Pe fata-i poposeste-o raza pala
Din ochii tristi o lacrima coboara.
Si-l vad plecind pas dupa pas
In lumea fara viata ce i-a mai ramas?
O inima cindva viteaza? animtiri pierdut?
Ce cinta ieri acum sint toate mute.
Si lasa pasii sa il poarte
Pe drumul ce il duce catre moarte
Arunca o privire,un ultim gind alunga
Fara regrete-n haul negru se arunca.
Ce viata vesela si ce sfirsit amarnic
I-a rezervat acest destin tiranic
Din bravul inorog cu stea in frunte
A mai ramas legenda .....si asta....cine s-o asculte?
imi place nespus poezia!!!
RăspundețiȘtergere