25 ianuarie 2010

Povestea cerbului argintiu.

La margine de codru inverzit
Cand iese luna sa vegheze
O tabara de vanatori a rasarit
Pe regele padurii vor ca sa-l vaneze.


In noaptea linistita se aude
Cutite ascutite cum se pregatesc
Din sticlele de vin ei tot cinstesc
Pe cerbul argintiu padurea il ascunde.


Timpul se scurge,noapte pleaca lent
Si loc ii face soarelui si diminetii.
Pornesc gonacii cautand atent
Indicii care duc spre elixirul vietii.


El iese fara griji din vizuina
Semet o ultima privire ii arunca
Dintr-o clipire caprioare-i da porunca
Pe fiul lor departe sa il duca.


Si mandru de coroana lui porneste
Intoarce capul si priveste
Regatul si lui Dumnezeu ii multumeste
Din coltu ochiului o lacrima ii izvoraste.


Band apa rece aude-o creanga cum trosneste
E vanatorul care pusca-s potriveste
Iar glontul nemilos nu-l ocoleste
In inima viteaza se opreste.


Degeaba incearca el sa fuga
E prea tarziu,dar nu se lasa
Spre cer arunca repede o ruga
Trimisul mortii departe sa il duca.



Nu are altceva in minte!
O singura dorinta-l tine-n viata
Imaginea cu ciuta lui si iedul are-n fata
Si pentru ei se roag-acum la cele sfinte.


Si simte cum se scurge ultima putere
Pe iarba umeda picioarele il lasa
O ultima privire arunca catre casa
Si cade slobozind de durere.


Se lasa o liniste ca de mormant
Iar din padurea falnica s-a dus o viata
Si azi povestea regelui cu inima semeata
Este purtata in neand pe-o aripa de vant.

2 comentarii:

  1. Scrii foarte frumos ... poemele tale imi amintesc de perioada copilariei cand cineva drag mie imi citea povestioare si basme :) Bravo! ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. De 8 martie iti uram o primavara frumoasa, cu soare, fericire si toata dragostea noastra prinsa intr-un frumos buchet de ghiocei ce vestesc venirea unei noi primaveri!

    RăspundețiȘtergere