La margine de codru inverzit
Cand iese luna sa vegheze
O tabara de vanatori a rasarit
Pe regele padurii vor ca sa-l vaneze.
In noaptea linistita se aude
Cutite ascutite cum se pregatesc
Din sticlele de vin ei tot cinstesc
Pe cerbul argintiu padurea il ascunde.
Timpul se scurge,noapte pleaca lent
Si loc ii face soarelui si diminetii.
Pornesc gonacii cautand atent
Indicii care duc spre elixirul vietii.
El iese fara griji din vizuina
Semet o ultima privire ii arunca
Dintr-o clipire caprioare-i da porunca
Pe fiul lor departe sa il duca.
Si mandru de coroana lui porneste
Intoarce capul si priveste
Regatul si lui Dumnezeu ii multumeste
Din coltu ochiului o lacrima ii izvoraste.
Band apa rece aude-o creanga cum trosneste
E vanatorul care pusca-s potriveste
Iar glontul nemilos nu-l ocoleste
In inima viteaza se opreste.
Degeaba incearca el sa fuga
E prea tarziu,dar nu se lasa
Spre cer arunca repede o ruga
Trimisul mortii departe sa il duca.
Nu are altceva in minte!
O singura dorinta-l tine-n viata
Imaginea cu ciuta lui si iedul are-n fata
Si pentru ei se roag-acum la cele sfinte.
Si simte cum se scurge ultima putere
Pe iarba umeda picioarele il lasa
O ultima privire arunca catre casa
Si cade slobozind de durere.
Se lasa o liniste ca de mormant
Iar din padurea falnica s-a dus o viata
Si azi povestea regelui cu inima semeata
Este purtata in neand pe-o aripa de vant.
25 ianuarie 2010
Rugaciune!!
Cu ochi-n lacrimi plini de disperare
Privim acuma Doamne catre tine
De ce e oare viata asa de cruda
Transforma orice vis intr-o naluca.
De ce nu mai raspunzi la rugaminti?
De ce raman copii fara parinti?
Iar mamele raman cu ochii goi
Arunca doamne cu speranta si in noi.
Alunga norii negri cu un vant
Intinde mana sfanta pe pamant
Cu bunatate ne zambeste si in gand
In inima ne vei vedea razand.
Fa tot pamantul sa-nverzeasca
Copacii iar sa infloreasca
Iar pe campii sa vezi iar alergand
Iedutii si copii fericiti razand.
Izvoare limpezi sa ne-astepte
Cu apa clara,apa sfanta
Si sa simtim ca ai facut iar o minune
Ca Ti-ai intors iar fata catre lume.
Privim acuma Doamne catre tine
De ce e oare viata asa de cruda
Transforma orice vis intr-o naluca.
De ce nu mai raspunzi la rugaminti?
De ce raman copii fara parinti?
Iar mamele raman cu ochii goi
Arunca doamne cu speranta si in noi.
Alunga norii negri cu un vant
Intinde mana sfanta pe pamant
Cu bunatate ne zambeste si in gand
In inima ne vei vedea razand.
Fa tot pamantul sa-nverzeasca
Copacii iar sa infloreasca
Iar pe campii sa vezi iar alergand
Iedutii si copii fericiti razand.
Izvoare limpezi sa ne-astepte
Cu apa clara,apa sfanta
Si sa simtim ca ai facut iar o minune
Ca Ti-ai intors iar fata catre lume.
23 ianuarie 2010
Decembrie
Te uita cum ninge-n decembrie
O muzica suava se aude
Sint ingeri ce canta la harpa
Sageti de iubire arunca.
Priveste cum ninge-n decembrie
Covor alb de nea se asterne
Sant fugii din aripi de ingeri
Sant pure petale de iris.
Si uite-n camin arde focul!
Cu flacara lui te atrage
Hai vino si tu mai aproape
Incepe povestea si jocul.
In colt de casa sta bradul
Peteala si luminile-aprinse
Iar jos pe covor stau cadouri
Dorinte si vise aprinse.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)